.RU

Documente, datele primare ale anchetelor - Minorităţi etnice, naţionale sau multiculturalism? 9

Documente, datele primare ale anchetelor


  1. – (2000) Romániai Magyar Demokrata Szövetség 1989 – 1999 Kolozvár

  2. CCRIT 1999 octombrie Radiografia opiniei publice maghiare din România Manuscris (Centrul de Documentare pentru Multiculturalism Ion Aluaş)

  3. Culic, I, Horváth I, Lazăr, M (2000) Ethobarometer Cluj-Napoca: Centrul de Cercetare a Relaţiilor Interetnice

  4. CURS BOP (Barometrul de Opinie Publică) – Centrul de Sociologie Urbană şi Regională (1997) Sondaj naţional de opinie, 4 – 11 decembrie 1997

  5. IMAS Relaţiile interetnice în România. aprilie, 1996.

  6. Legea nr.151/1999 – Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea şi completarea Legii învăţământului nr. 84/1995 – Monitorul Oficial al României nr. 370 din 3 August 1999


Magyari Nándor



COORDONATE ALE RELAŢIILOR INTERETNICE DIN TRANSILVANIA

CLUJUL MULTIETNIC


Avantajaţi de faptul că oraşul Cluj poate fi considerat din multe privinţe – pars pro toto – ca o oglindă fidelă a relaţiilor interetnice din Transilvania, vom orienta analiza, explicaţiile posibile şi concluziile noastre spre o înţelegere în sens mai larg a relaţiilor interetnice de la noi. Ca argument putem invoca „harta etnică” a oraşului, care, în privinţa compoziţiei etnice, este aproape de cea din regiunea Transilvania, luată în sens mai larg (Transilvania, Crişana, Maramureş, Banat, în total 15 judeţe). Proporţia minorităţii maghiare la recensământul din 1992 a fost de 20,7% la nivelul regiunii amintite şi de 22,7% în oraşul Cluj. Tot aşa romii declaraţi sunt comparabili la acelaş procentaj pentru Transilvania şi pentru oraş, un nivel mai scăzut (în lumina aproximărilor, evaluărilor ulterioare) faţă de cifra estimată ca reală.

În acelaşi timp, procesele interetnice pot fii mai uşor surprinse şi analizate în cazul Clujului tocmai datorită poziţiei sale centrale atît din punct de vedere geografic, istoric, instituţional cât şi mental (capitala tradiţională a Transilvaniei).

Omologiile structurale dintre regiune şi oraş nu pot fii schimbate sau deformate de situaţia ieşită din comun creată de către „fenomenul Funar” în acest oraş, ceea ce ne duce la gîndul că acele caracteristici ale relaţiilor interetnice –bunăoară – pe care încercăm să le analizăm teroretic şi empiric se referă la modelele, pattern-urile de convieţiuire dintre etnii. Clujul reprezintă, sau poate evoca, situaţia transilvăneană fiindcă comportamentul grupului etno-naţionalist condus de primar prezintă acele simptome care caracterizează – în mod sigur – mentalitatea, gândirea unor grupurimai largi de români, iar reacţiile maghiarilor, un comportament minoritar specific într-un cerc mai larg. Folosirea puterii (de astă dată locală) în scopuri de construcţii naţionale de secol XIX, de către instituţiile controlate de către primar şi rezistenţa faţă de aceste tendinţe în cazul maghiarilor clujeni, prezintă un model – in vitro – a ceea ce se întâmplă la nivel general.

Tensiunile create de o politică agresiv anti-minoritară şi etno-naţionalismul exacerbat al celor de la putere în frunte cu primarul, nu reuşesc (din fericire, am spune) să schimbe radical modelul de convieţiuire recunoscut şi la altele nivele sau localităţi.Astfel cadrele teoretice şi demonstraţiile empirice vor creiona – sperăm – un cadru general pentru înţelegerea problematicii, la nivelul întregului. Cu alte cuvinte, situaţia deosebită creată de deja celebrul primar clujean în ultimii zece ani “califică” oraşul pentru un studiu de caz în ceea ce priveşte relaţiile interetnice. În consecinţă, după o introducere teoretică, vom folosii rezultatele unei anchete sociologice efectuate la Cluj (Nándor L. Magyari - Enikő Magyari-Vincze, 2001, vol I)*, pentru a analiza problematica relaţiilor interetnice clujene, dar şi cele ardelene.

***

Alegerea paradigmei în cadrul căreia decurge investigaţia este determinată şi de cerinţe sociale, de menirea pe care o acordăm, sau o percepem ca cerinţă faţă de sociologie. Este aproape imposibil să atribuim un rost imanent sociologiei, derivat din istoria ei. Aici dorim să facem referire doar la un topos dezvoltat de Peter Berger în introducerea la cartea intitulată „Facing up to Modernity”. Abordînd funcţiile sociale ale sociologiei ajungem la o ambivalenţă care trece dincolo de simple alegeri individuale ale sociologilor şi vom ajunge să constatăm că, indiferent de ambientul concret, ştiinţele sociale sunt ambivalente per se. Sociologia, de exemplu (pe baza analizei evoluţiei acesteia în primul rând în SUA) este o ştiinţă „liberatoare” (liberating science), progresivă, şi în acelaşi timp conservatoare. De ce? Sociologia este liberală şi progresivă, pentru că s-a găsit şi se regăseşte de partea minorităţilor (rasiale, etnice, sexuale, de vîrstă, sărace, etc.), a celor discriminaţi, marginalizaţi, cel puţin în Occident (în speţă în SUA). Ea asigură un suport pentru mişcările sociale care doresc să schimbe aceste realităţi. Tendinţa sociologiei de a aduce argumente împotriva oricărei forme de discriminare, pentru drepturile omului, etc. se leagă de o structură intelectuală specifică sociologilor izvorînd din socializarea celor care se îndeletnicesc cu studiul fenomenelor sociale, dar şi din statutul social al acestora care îi incadrează într-un fel sau altul în categoriile sociale defavorizate. Dar sociologia este şi conservatoare în sensul că, relevă importanţa continuităţii unor instituţii şi constelaţii sociale date în şi prin tradiţie (şi în cazul nostru cu prioritate, aşa cum vom încerca să o demonstrăm). Sociologia doreşte să înţeleagă rolul „ordinii sociale”, a regulilor care fac viaţa socială „trăibilă” sau cel puţin suportabilă. Considerăm că acest ultim aspect este important în ciuda faptului că - mai ales ulterior scrierii studiului amintit – acest ultim aspect se pare că pierde teren.

Expresia centrală a sociologiei contemporane pare să fie ambivalenţa şi/sau contingenţa, aşa cum o recunoaşte Nelson J. Smelsner (Smelsner, 1999). Scepticismul nu este doar metodologic sau epistemologic, ci se referă şi la statutul realităţii sociale, a stabilităţii acelei lumi pe care în mod nereflectat o gîndim stabilă. De fapt orice status quo (vezi ca exemplu relevant dizolvarea blocului comunist Est-European în doar câţiva ani şi fără conflicte violente majore) este re-interpretabil, deconstruibil şi mult mai instabil decît pare. Celălalt cuvânt cheie este autoreflexivitatea, redefinirea permanentă a ceea ce paradigmele sociologice pot însemna. Analiza critică a acestora duce spre beneficii în domeniul cognitiv, cel puţin în privinţa dezvoltării metodologiei, ne arată relaţii a) teoretico-metodologice complexe care aduc spor cognitiv, dar şi b) relevă realităţi existente care cu alte mijloace decît cele autoreflexive nu ar fi posibil de studiat şi c) conduce la noi interpretări. Acest lucru are a face nu numai cu rolurile asumate de către disciplina noastră, dar şi cu faptul că o ştiinţă proeminent modernă (să nu uităm că cei mai mulţi dintre „ fondatorii” disciplinei au cercetat şi teoretizat procesele modernizării sociale), îşi caută rosturile într-o lume post-modernă. Conceptul de postmodern îl folosesc aici în sensul originar dat de Lyotard, fiind aproape sinonim cu post-industrial, sau etapa societăţii informaţionale. Credem că forţa ambivalenţei şi scepticismului teoretico-metodologic al disciplinelor sociale izvorăşte adînc din transformările socio-culturale actuale.

Concluzionînd în acest loc: am dorit să clarificăm ce înseamnă în accepţiunea noastră „a alege între paradigme” sau să introducem cum percepem adecvarea unei paradigme teoretico-metodologice la problema studiată, în speţă relaţiile şi procesele interetnice din ţara noastră.

Lecturînd o parte a unei bibliografii vaste, imposibil de prelucrat sau măcar de parcurs „într-o viaţă de om”, vom stărui asupra a două paradigme care se conturează a fi cele mai generale, cu excepţional de multe subdiviziuni posibile, concurente pe „piaţa ideilor şi metodelor” folosite oriunde.

Cele două “paradigme” prezente în literatura de specialitate privind investigarea relaţiilor interrasiale sau interetnice au o relevanţă deosebită pentru analiza noastră. Pentru că: 1) teoriile competiţionale (sau conflictuale) şi 2) teoriile consensuale, (sau de ordine, de menţinere a status quo-ului), sunt prezente în sfera mai largă a vieţii publice şi nu avem de-a face cu concepte teoretice abstracte, ci mai degrabă de cadre de gîndire nereflectate ştiinţific, cu conotaţii puternic ideologizante, provenind din experienţe imediate şi/sau scopuri de lungă durată. În cazul nostru doresc să relev paradoxul metodologic după care - în literatura de specialitate românească - paradigma de cercetare a relaţiilor interetnice şi realitatea socială însăşi se întrepătrund. Situaţia este paradoxală fiindcă pune problema condiţiei paradigmatice a sociologiei (politologiei, psihologiei sociale – într-un cuvînt al ştiinţelor sociale), aceasta ghidîndu-se în investigarea proceselor interetnice după un fel de “wishful thinking”, punînd în faţă deziderate ideologice şi/sau hiar propagandistice. De la cealaltă atitudine ştiinţific invalidă de a considera paradigmele sau teoriile cu consecinţe metodologice ca realităţi sociale experienţiale, autorii trec la dezvoltarea unor constructe “teoretice” bazate pe presupoziţii ideologizante cu care nu reuşesc să atingă acele întrebări euristice care ar da şansa unei analize corecte.
2010-07-19 18:44 Читать похожую статью
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • Контрольная работа
  • © Помощь студентам
    Образовательные документы для студентов.